Biografie

 M-am nascut in Constanta ca si fizic, *constiinta* (subiect extra), am primit-o pe la vasta de 2 sau 3 ani in mediul rural. Ma simt o fiinta recunoscatoare ca am avut norocul sa traiesc in natura alaturi de necuvantatoare, am fost de mica conectata cu natura, pentru cei ce nu inteleg termenii "conectare cu natura", il vor gasi intr-un alt subiect pe blogul meu. Am avut norocul sa primesc foarte multa iubire din partea parintilor, totusi in copilarie am fost invidiata de catre colegi, "prieteni", s.s.m.d. Am fost creeata cu iubire din iubire si intretinuta cu iubire, recunosc ca poate in societate este putin cam dificil in momentul cand ajungi la concluzia ca cel mai bun prieten esti tu si parintii, dar sunt si exceptii sa ai un partener de viata care te sustine si sa fie  alaturi de tine in ceea ce faci, nu este la fel ca iubirea parinteasca, dar in momentul cand cele doua suflete "creeaza" un al 3 le a element, atunci e ca si cum " iubirea  " a fost transmisa mai departe ( asa era ideal ), doar ca momentan traim intr-un dezechilibru din punct de vedere emotional. In final mereu o sa existe un nou inceput, inca visez la noua lume care se vor intelege fara sa existe certuri. Pana atunci ne bucuram de ceea ce ne-a fost lasat Superioritatea noastra. Am fost un copil retras si analizator, mi-a placut sa observ si inca imi place, cert este ca inca ma simt un copil, ceea ce nu stim este ca in adancul sufletului ramanem copii, am entuziazm si bucurie fata de orice lucru bun si frumos si uneori chiar ma uimesc si ma speri la fel ca un copil, pentru ca aleg acest lucru, aleg sa nu uit de  aceste aspecte. Tineretea vesnica  cred ca se afla interiorul nostru, este acel copil pus in spatele zidului responsabilitatii, nu zic sa il scoatem in afara zidului..ci sa-l punem deaspra zidului la acelasi nivel. Acela este un  mare aspect al echilibrului, fii responsabil, dar si *distreaza-te* in acelasi timp. Imi place sa invat, sa inteleg sa caut, viata e frumoasa chiar si cand crezi ca e rau, imi repet constant o fraza pe care am constientizat-o in decursul vieti: "Stand  langa un copac la marginea prapastiei, alegi sa admiri frumusetea copacului sau sa vezi prapastia si pericolul in care te adancesti?", cam totul tine de perspectiva. Una dintre dorintele mele este sa-mi fac parintii mandrii, chiar daca tatal meu nu mai este aici fizic, nu vreau sa caut empatie pe aceasta baza ci vreau sa ii fac pe oamenii sa inteleaga ca, chiar si pentru mine pierderea a fost o etapa grea din viata, dar am trecut peste alegand sa accept lucrurile asa cum sunt. Ideal este sa incepem sa ii intelegem pe ceilalti ca sunt cum sunt dintr-un anumit motiv si sa fim calmi si intelegatori pentru ca e cea mai buna varianta sa continui sa alegi sa fii bun si intrlegator, decat sa fi o piatra mereu alge ca unori sa fi si un fulg, pentru ca fulgul va continua sa zboare si sa treaca prin tot felul de experiente, piatra o sa stea in loc si nu va invata nimic, dar ce poate sa invete ea ca doar e o piatra nu? La fel si fulgul chiar daca zboara nu poate invata, dar noi da pentru ca avem aceasta minunata Constiinta lasata de Dumnezeu, asta ne face speciali, fara sa mai bat campii ca un fulg...ca si concluzie m-am referit ca piatra are stabilitate isi pastreaza pozitia iar fulgul are abilitatea de flexibilitate, ceea ce vreau sa spun este ca in unele cazuri e bine sa fi piatra si sa isi pastrezi opina dar sa fii si putin flexibil ca un fulg si sa te adaptezi intelegandu i pe ceilalti ca au un motiv intemeiat sau mai putin intemeiat, are perspectiva lui si nu este de condamnat, nu incerca sa-l zdrobesti cu parerea ta, doar fii in echilibru putin din amandoua si fulg si piatra.